Close

Mihai

Noaptea de Crăciun
25 decembrie

Timpurile se împlineau la Betleem și profețiile mesianice se adevereau în locul sărac și umil în care Fecioara Maria l-a născut pe Mântuitorul, Cristos Domnul. În acea noapte sfântă, un înger al Domnului le-a vestit păstorilor nașterea lui Isus dându-le acest „semn”: „Un prunc înfășat în scutece și culcat în iesle”, iar în grotă și în împrejurimi îngerii cântau: „Gloria”.

Mihai Roca  |  25 decembrie 2018


 

Textele liturgice

Is 9,2-4.6-7; Ps 95; Tit 2,11-14; Lc 2,1-14

Contextul

Nașterea lui Isus
Bunătatea și iubirea lui Dumnezeu față de oameni s-a arătat în sărăcia din Betleem, o mică cetate a lui David, în Iudeea. Era timpul recensământului decretat de împăratul August pentru toți cei care se aflau sub domnia sa. Pentru a-și împlini obligațiile civice, Iosif și Maria s-au îndreptat spre Betleem, iar când au ajuns în această cetate i s-au împlinit Mariei zilele ca să nască. Au bătut la uși pentru a găsi un loc potrivit, dar nimeni nu i-a primit. Mergând în afara cetății și stabilindu-se într-o grotă, în care păstorii se retrăgeau cu oile, Maria l-a adus pe lume pe întâiul său născut, pe Isus. Familia sfântă era înconjurată aici de păstori și de îngerii care cântau: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pace oamenilor pe pământ”.
Copilul Isus este Mântuitorul. El s-a născut din Fecioara Maria, la Betleem, în sărăcie.

La izvoarele credinței

Textele liturgice evidențiază venirea Domnului în mijlocul oamenilor.

  • În prima lectură, profetul Isaia anunță: „Ei se bucură înaintea ta (…). Căci un prunc ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă; semnul puterii este pe umerii lui. Numele lui este: Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Părinte veșnic, Principe al păcii”.
  • În a doua lectură, Paul îi spune lui Tit că „harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor”.
  • Evanghelia după Luca relatează cum Maria, la Betleem, l-a adus pe lume pe „Mântuitorul”, „Cristos Domnul”: „a născut pe fiul său întâiul născut, l-a înfășat şi l-a culcat în iesle, căci nu se mai găsise loc pentru ei în casa de oaspeți”.
Perspectiva

„Betleem”; „fiul său întâiul născut”; „Mântuitorul”

1. „Iosif s-a dus în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem”
Iosif era un „om drept”. În timpul în care Maria, logodnica sa, era plecată la Ain-Karim, la verișoara sa Elisabeta, își pregătise cu grijă casa din Nazaret. Avea vise și planuri mari de viitor și, probabil, nu știa încă nimic despre noutățile care îi vor schimba viața pentru totdeauna.

Cel Preînalt avea un plan cu totul special pentru Iosif. Când îngerul i-a adus vestea că el a fost ales să fie tatăl purtător de grijă al lui Mesia, Iosif s-a încredințat cu totul lui Dumnezeu. Cu siguranță nu îi era ușor să înțeleagă toate, însă începea să întrezărească rolul său în planul de mântuire, plan care va schimba istoria sa și viața multora. Iosif vedea mâna lui Dumnezeu asupra familiei sale, simțea providența divină numai prin credința sa întărită în cadrul celebrărilor din zi de sabat și prin citirea Scripturilor.

Vestea recensământului decretat de Roma ajunsese și în Palestina. Era primul recensământ de acest tip și toți trebuiau să se înscrie, fiecare în cetatea sa de origine. Un astfel de act era expresia unei structuri politice și economice, un act care consacra puterea omului asupra celuilalt și care organiza tot mai mult puterea politică. Ascultând de decretul imperial, Iosif și-a planificat totul cu multă grijă. El aparținea de familia regală a lui David, iar pentru el și pentru familia sa orașul în care trebuia să se înscrie era „Bayt Lahem”, Betleem, „orașul pâinii”, în Iudeea. Deși nu-și mai amintea dacă mai avea rude la Betleem, el știa bine că va avea nevoie de ajutor, deoarece Mariei i se împlineau zilele să nască. Iosif era încrezător: știa că avea locul său în planul lui Dumnezeu și avea o încredere totală în providența divină. Cu gândul la zilele pe care le va petrece la Betleem, la nici zece kilometri de Ierusalim, își spunea că va profita de această ocazie pentru a urca la Templu.

2. „Maria a născut pe fiul său întâiul născut”
Isus și Maria au sosit la Betleem și au constatat că orașul și cetățenii nu mai erau ca altă dată. Și întrucât Mariei i s-au împlinit zilele să nască, Iosif a cerut ajutor și a căutat un loc potrivit și cald celor pe care i-a întâlnit. A cerut ajutor celor pe care nu-i cunoștea, a bătut la ușa casei de oaspeți, a umblat plin de grijă prin toată cetatea, dar nu a găsit înțelegere, nu l-a auzit nimeni, iar cererea lui a rămas fără un răspuns concret. Din nefericire, pentru Iosif și Maria nu exista nici un loc de primire.

Negăsind un loc potrivit în care Maria să nască, Iosif a căutat un loc de primire în afara cetății Betleem. A mers la păstorii care își păzeau oile și, în grota în care aceștia își adăposteau oile, a găsit un loc sărăcăcios, dar primitor și cald. Aici, Maria „l-a născut pe fiul său întâiul născut” și a trăit momente de extaz: a luat în mâini propriul copil, pe însuși Fiul lui Dumnezeu. Maria trăia cea mai mare bucurie din viața sa: a luat în brațe și mângâia copilul pe care îl va numi Isus, îl privea și îl auzea pe acela despre care îngerul a spus că este Cel Sfânt și Mântuitorul. Cu grijă maternă, ea a înfășat copilul și l-a culcat în iesle.

3. „Astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul”
În timp de Maria l-a adus pe lume pe Isus, notează evanghelia, câțiva „păstori făceau de strajă noaptea păzindu-și turma”. În plină noapte, cuprinși de mare frică, ei au văzut o lumină care i-a învăluit, iar un înger al Domnului le-a spus: „Nu vă temeți, vă vestesc marea bucurie mesianică, vouă și întregului popor: copilul abia născut, înfășat în scutece și culcat în iesle este Mântuitorul, Cristos Domnul. Mergeți și adorați-l”.

După ce au primit vestea de la înger, păstorii au văzut o mulțime de îngeri care îl lăudau pe Dumnezeu și care cântau: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor de bunăvoință”. Uimiți peste măsură de tot ceea ce vedeau în jurul lor, ei își spuneau: „Aceasta este o revelație: gloria lui Dumnezeu a coborât în mijlocul oamenilor și se găsește printre cei săraci”.

Păstorii erau oameni simpli și sărmani. Gândul de a se putea prezenta în fața gloriei Domnului era oarecum îndepărtat. Și totuși, chiar ei au fost primii care au primit vestea îngerului și care l-au recunoscut în copilul abia născut în mijlocul lor, în simpla și săraca dar calda și primitoarea grotă, chiar pe Mântuitorul. Cel Preaînalt a coborât în mijlocul lor, între cei umili și săraci, și s-a făcut el însuși umil și sărac în persoana unui copil. Din acel moment, Domnul a venit în mijlocul oamenilor.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
Dumnezeule, tu ai luminat această noapte preasfântă cu strălucirea lui Cristos, lumina cea adevărată. Dă-ne, te rugăm, harul să cunoaștem încă de pe pământ tainele luminii sale, ca să ne desfătăm cu plinătatea bucuriei lui în ceruri”.

Gândurile mele

Nașterea lui Isus este cea mai mare surpriză și cea mai mare bucurie: Maria îmbrățișa și mângâia copilul pe care îl va numi Isus, îl privea și îl auzea pe acela pe care îngerul l-a numit Cel Sfânt și Mântuitorul.

Leave a comment

Your name
Your email address
Website URL
Comment