Close

Mihai

Nașterea Domnului – Ziua de Crăciun
(25 decembrie)

Mărturia apostolului Ioan din imnul de laudă adresat Cuvântului ne invită să descoperim cine este Isus, cine este Tatăl ceresc și cine este omul însuși. Apostolul mărturisește și ne spune ce a văzut, ce a auzit și ce a atins și ne destăinuie credința sa în cel care s-a revelat ca Fiu al lui Dumnezeu, Cuvântul care de la început era la Dumnezeu, care era Dumnezeu și care s-a făcut trup și a locuit între noi. Oricine primește Cuvântul și crede că Isus este unicul născut din Tatăl, acela primește „puterea să devină copil al lui Dumnezeu”.

Mihai Roca  |  25 decembrie 2018


Textele liturgice

Is 52,7-10; Ps 97; Evr 1,1-6; In 1,1-18

Contextul

Prologul evangheliei după Ioan
La școala Mântuitorului și în lumina misterului pascal, evanghelistul Ioan a contemplat misterul lui Isus Cristos și a mărturisit apoi că el este discipolul care a avut posibilitatea să observe splendoarea luminii și a înțelepciunii în cuvintele și în faptele lui Isus. Spre sfârșitul vieții sale, Ioan va face un rezumat al credinței în Isus Cristos pe care îl va prezinta într-un imn dedicat Cuvântului, imn pe care îl va așeza la începutul evangheliei. În acest imn, Ioan vorbește despre Cuvântul care era la Dumnezeu și despre rolul acestuia în creația lumii și în răscumpărarea omului, despre întruparea Cuvântului în persoana lui Isus și despre revelația Tatălui ceresc.
Isus este unicul născut din Tatăl. Ioan mărturisește ce el l-a văzut pe Isus Cristos și a crezut în el.

La izvoarele credinței

Textele liturgice sunt un imn dedicat Cuvântului care „s-a făcut trup și a locuit între noi”.

  • În prima lectură, Isaia profețește: „Domnul şi-a arătat puterea braţului său în ochii tuturor popoarelor; de la un capăt la altul al pământului, toţi vor vedea mântuirea adusă de Dumnezeul nostru”.
  • În lectura a doua, autorul Scrisorii către Evrei spune: „Dumnezeu, în acest timp de pe urmă ne-a vorbit şi nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate şi prin care a făcut lumea”.
  • În evanghelie, Ioan prezintă imnul de laudă adresat Cuvântului: „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, şi noi am văzut slava lui, slava unicului-născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”.
Perspectiva

„Cuvântul”; „s-a făcut trup”; „har peste har”

1. „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu”
La împlinirea timpurilor, „un om trimis de Dumnezeu”, Ioan Botezătorul, dădea mărturie despre lumina ce trebuia să vină în lume, iar în mulțimea care venea să se boteze în apele Iordanului l-a văzut pe Isus, lumina mult așteptată. Timp de trei ani de zile, la școala lui Isus fiind, discipolul Ioan avea să aibă fericirea de a vedea strălucind în persoana lui Isus lumina venită în lume și profețită de Ioan Botezătorul.  Ori de câte ori îl asculta sau îl urma pe Învățătorul său, de fiecare dată când mânca împreună cu el și se afla în compania lui, discipolul Ioan descoperea faptul că Isus era și viața, și lumina oamenilor.

Auzind învățăturile lui Isus și văzând minunile pe care acesta le făcea, Ioan a ajuns să descopere în persoana lui Isus Cuvântul de la început, Înțelepciunea veșnică și Măreția lui Dumnezeu. El avea să rămână uimit de fiecare dată când Isus îi dezvăluia pas cu pas identitatea sa divină, de Fiu al lui Dumnezeu coborât în mijlocul oamenilor, venit pentru a aduce un mesaj de bucurie, de speranță și de reconciliere a tuturor oamenilor cu Tatăl ceresc.

După acei ani foarte importanți petrecuți la școala lui Isus, dar și în lumina meditației profunde și a contemplației de-a lungul întregii sale vieți de păstor și de apostol – călăuzit de harul divin -, Ioan a așternut în scris imnul dedicat Cuvântului (în greacă „Logos”). Ajuns la adânci bătrânețe, avea să mărturisească în scris că Isus din Nazaret, Cuvântul venit în mijlocul oamenilor pentru a aduce mântuirea, era lumina și viața a tot ce există, era la început la Dumnezeu, spre pieptul Tatălui.

2. „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”
Fiecare om are în interiorul său lumina Cuvântului, mărturisește Ioan. Omul simte în inima sa chemarea tainică a luminii, care îl îndeamnă fără încetare la bine, îi luminează mintea, îi hrănește viața și îi vindecă inima. Fiecare om tăinuiește în inima sa dorința nestăvilită de a ajunge la izvorul vieții și de a viețui în iubire și în adevăr. Această lumină  tainică se găsește în fiecare om.

Dar în pofida faptului că era atât de mult căutat, Cuvântul venit în lume pentru a lumina pe orice om nu a fost primit, nici nu a fost recunoscut. Însă celor care l-au primit, celor care au crezut în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu. Primirea Cuvântului era așadar o alegere de viață și de moarte, deoarece îi ajuta pe oameni să intre în dialog cu Dumnezeu.

Acesta este tainicul mister al Crăciunului, darul lui Dumnezeu făcut fiecărui om: Cuvântul „s-a întrupat” pentru a dezvălui chipul milostiv al Tatălui. Cine contemplă lumina care strălucește pe chipul Cuvântului întrupat, contemplă chipul Fiului lui Dumnezeu venit „să locuiască între noi”.

Cel inefabil, Dumnezeu, și-a „stabilit locuința” (din grecescul „eskénosen”, cu referință la ebraicul „shekinah”, „locuința lui Dumnezeu în mijlocul poporului său”) între oameni, dezvăluindu-și astfel iubirea sa unică. În persoana lui Isus, Cuvântul veșnic a devenit vizibil, întrupat, și s-a lăsat mai întâi îmbrățișat de Maria, mama sa, iar apoi i-a îmbrățișat pe toți oamenii. Ioan dă mărturie că Isus era partea vizibilă a slavei Fiului, care este aceeași cu a Tatălui: în persona lui Isus s-au împlinit în mod tainic toate promisiunile făcute de Dumnezeu poporului său ales.

3. „Noi toţi am primit din plinătatea lui har peste har”
Ioan dă mărturie și scrie renumitul imn de laudă și de slavă pentru ca toți să ajungă să recunoască lumina vieții – pe Isus, Fiul Tatălui -, să primească plinătatea harurilor sale și să cunoască adevărul.

Sărbătoarea Crăciunului ne invită, de fapt, să vedem gloria Cuvântului venit să locuiască între noi, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. Când ne este dat să contemplăm pe chipul lui Isus această glorie, primim „har peste har”. Desigur, nouă ne este imposibil de a-l vedea pe Dumnezeu. Ne este absolut interzis să ne facem imagini și să credem că acestea sunt Dumnezeu. Prin întreaga sa viață, însă, prin faptele și cuvintele sale, Isus – singurul care a venit de la Tatăl – el este acela care ni-l dezvăluie pe Dumnezeu cel invizibil.

Recunoașterea Cuvântului întrupat în persoana copilului plăpând din brațele Fecioarei Maria și contemplarea gloriei Cuvântului pe chipului lui Isus tăinuiesc frumusețea de nedescris a sărbătorii Crăciunului. Această frumusețe este descoperită numai cu ajutorul harului divin, este contemplată și înțeleasă doar de acela care crede în Isus Cristos.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care în mod minunat l-ai creat pe om după chipul tău şi ne-ai reînnoit şi răscumpărat în mod şi mai minunat, dă-ne, te rugăm, harul să putem împărtăși viața divină a Fiului tău, care astăzi a voit să-şi asume firea noastră omenească”.

Gândurile mele

Acesta este tainicul mister al Crăciunului, darul lui Dumnezeu făcut fiecărui om: Cuvântul s-a întrupat pentru a dezvălui chipul milostiv al Tatălui și iubirea sa nețărmurită față de orice creatură.
Recunoașterea Cuvântului întrupat în persoana copilului plăpând din brațele Fecioarei Maria și contemplarea gloriei Cuvântului pe chipului lui Isus tăinuiesc frumusețea de nedescris a sărbătorii Crăciunului.

Leave a comment

Your name
Your email address
Website URL
Comment